1.Ce ar trebui să știe despre tine cei ce ne citesc? Pentru început...mă numesc Alina, am 25 de ani şi am studiat la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, specializare japoneză – franceză, apoi, doi ani am urmat cursurile Masteratului de Studii Est-Asiatice, iar în prezent pregătesc o teză de doctorat despre una dintre cele mai importante figuri ale istoriei literare nipone, Matsuo Bashō. De trei ani colaborez cu Echo, ţinând cursuri de limba japoneză şi de franceză pentru adulţi şi copii. 2.Ce te-a determinat să alegi meseria de trainer și de ce ai ales să predai și copiilor? Sunt două motive pentru care am ales să predau. Primul este legat de rezultatele muncii, care se văd imediat. Pur şi simplu nu ai niciodată impresia că munceşti degeaba. Rezultatele se văd, uneori, de pe o zi pe alta sau chiar la finalul unui curs. Este o senzaţie extraordinară şi nu e niciodată plictisitor. Tot timpul trebuie să fii “în priză”, să inventezi metode noi de predare, să cauţi materiale de lucru. Al doilea motiv este posibilitatea de a-mi menţine vii limbile străine. Ştim cu toţii cât de greu este să înveţi o limbă străină şi cât de uşor o pierzi, din lipsă de exerciţiu. Meseria aceasta îmi impune să nu scad nivelul de japoneză sau de franceză, ci, dimpotrivă, să acumulez mereu informaţii. 3.Care este diferența dintre a preda copiilor și a preda adulților? Cu adulţii se lucrează mai uşor, din punctul meu de vedere, căci cu ei poţi folosi o serie de termeni, precum substantiv, verb, adjectiv, care îi ajută să îşi structureze mai bine informaţiile primite. Cu copiii (cei foarte mici) trebuie, dimpotrivă, să renunţi la toată terminologia şi la toate explicaţiile gramaticale, iar miza cade pe a-i face să se obişnuiască să folosească în mod natural limba, utilizând diverse situaţii sau exemple care să le capteze atenția. Spre exemplu, dacă trebuie să numărăm nişte obiecte, vom desena patru mere în mâna unei furnici. Imaginea neaşteptată are mai mult succes, iar copiii îşi aduc aminte mai uşor de ea decât dacă aş așeza merele într-un coş. 4.Cum a schimbat colaborarea cu Echo viața ta profesională? Echo reprezintă viaţa mea profesională, fiind mediul în care am crescut în acestă calitate de profesor. Îmi amintesc că, în momentul în care am încept să predau, aveam, în paralel, cursuri pentru adulţi, dar şi pentru copii. A fost un exerciţiu foarte bun, întrucât am putut vedea cum trebuie lucrat cu fiecare categorie de vârstă în parte şi cum trebuie structurate cursurile, asfel încât să fie atinse obiectivele pentru fiecare curs. 5. Știu că ai predat/predai limba japoneză unui copil de 5 ani, cum a fost/este această experiență? O provocare... nu mai lucrasem nicioadată cu această categorie de vârstă şi am avut puţine emoţii, la început. Dar am avut noroc, căci băieţelul care îmi este elev se dovedește a fi foarte matur şi inteligent, iar noțiunile predate sunt asimilate foarte ușor. 6.Poți să ne spui de ce a ales să studieze această limbă? Vorbim despre pasiune la această vârstă? Cred că este o pasiune pe care a moştenit-o din familie, părinţii săi având această preocupare, a culturii japoneze. S-a întâmplat ca și lui să îi placă la fel de mult, mai ales partea cu samurai şi shoguni. 7. Recomanzi studierea a două limbi străine în paralel? Da, fără nicio ezitare. Dacă există timp, două limbi pot fi studiate fără probleme, mai ales dacă sunt extrem de diferite. Dacă au o structură comună şi rădăcini lexicale comune (italiană şi spaniolă, spre exemplu), este mai greu, dar nu imposibil. 8. Ne poți prezenta o situație amuzantă prin care ai trecut, la o ședință de curs? Vă spuneam că, atunci când lucrezi cu cei mici, trebuie să renunţi la orice terminologie. Ei bine, acum câteva luni, eram la curs cu cel mic şi încercam să îi explic ce trebuie să facă pentru un joc. Cum explicaţia era prea dificilă în limba japoneză, i-am spus două trei cuvinte în limba română, de unde reieşea că trebuia să facă o listă de cuvinte, despărţite prin virgulă. După ce m-a ascultat cu atenţie, mi-a spus, pe un ton foarte preocupat: “ Dar eu nu ştiu ce-i aia virgulă, că sunt clasa zero, măi!!” Am lăsat rolul “profă de japoneză” şi mi l-am asumat pe cel de învăţătoare şi i-am explicat “ce-i aia virgulă”. 9. Ce experiență ți-ar plăcea să trăiești în activitatea ta de trainer? Nu ştiu. O să las viitorul să decidă ce experienţe îmi va oferi. 10. Și, în loc de încheiere, ce sfat le dai celor care vor să studieze limba japoneză, indiferent dacă sunt copii sau adulți? Să lucreze mult! În fiecare zi, dacă se poate, măcar o oră. Este foarte importantă munca constantă. Uşor, uşor se acumulează şi se pot sedimenta informaţii, aproape pe nesimţite. Şi să nu neglijeze aspectele culturale! Uneori, dacă înţelegi societatea şi modul de gândire, anumite aspecte lingvistice se intuiesc, nici nu trebuie să faci eforturi în plus.